Ganduri de iubire…

Ma gandesc ca daca as fi acum langa tine, m-as simti fericita, m-as simti ca apartin cuiva … dar nu sunt langa tine … sunt in camera mea, singura, cu gandul la fel de departe ca si ieri, ca si in multe alte zile cand pur si simplu nu incerc nimic altceva decat sa simt o particica din tine aproape de sufletul meu.

As vrea sa-ti pot ghici gandurile … sa-ti doresti ceva, iar eu sa pot fi langa tine si sa-ti indeplinesc dorinta … As vrea sa fiu langa tine cand dormi, sa nu las noaptea sa mi te fure, sa te privesc, sa te sarut tandru, sa respir odata cu tine, sa ma regasesc in gesturile tale marunte si calde, in zimbetul tau plin de vise frumoase …

As vrea sa fiu langa tine dimineata cand te scoli, sa te trezesti cu urma sarutului  meu pe obraz, sa-ti zambesc, sa ma cuibaresc in bratele tale, sa-ti inmiresmez camera cu parfumul meu si in locul indoielilor sa-ti spun ca azi cred in iubirea ta  si sa nastem impreuna vise noi … As vrea ca lumea, timpul sa se opreasca in loc si sa-ti pot darui o dimineata eterna de iubire …

Te iubesc prea mult … stiu ca voi ramane doar cu amintirea ta, insa nu am ce sa fac, ci doar sa accept alegerea ta … Pentru iubirea imensa am gasit puterea sa zambesc, sa imi infrang durerea, in timp ce degetele rasfirate abia le mai atingeau pe ale tale … dar m-am trezit si ochii imi erau inca inundati de lacrimi dureroase … fara a sti daca te-ai urcat in acel tren al iubirii spulberate …As putea sa te urasc pentru asta, insa eu nu cunosc ura.

De multe ori dragostea se pierde printre rautati, ura  si egoisme … iar oamenii ajung sa se dezumanizeze, sa se  piarda printre regrete si pareri de rau si asta doar pentru ca trateaza cu prea mare usurinta un sentiment atat de profund, pentru ca nu inteleg ce inseamna cu adevarat dragostea, pentru ca nu sunt capabili sa dea duritate acestui sentiment, pentru ca de multe ori o confunda cu o  pasiune de moment, o cucerire  si atat. Ce pacat ca oamenii murdaresc un sentiment atat de sublim si-i dau valoare de “nimic”!

„Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.”  – Rainer Maria Rilke

Reclame

IUBESTE-O! ARE NEVOIE DE ASTA.

 Poate nu eşti primul,ultimul sau singurul.Ea a iubit înainte de a putea iubi din nou.Dar dacă ea te iubeşte acum,ce altceva mai contează ?Ea nu este perfectă-nici tu nu eşti si voi doi…ei bine,poate nu o sa fiţi niciodată perfecţi împreună.Însă dacă el te poate face sa razi si sa recunoşti ca eşti om,ca faci greşeli,tine-l langa tine si ofera-i tot ce-i mai bun.

Ea poate nu se gandeste la tine in fiecare secundă din zi,dar ea ti-a dăruit ceva ce tu poţi rupe oricînd-inima ei.Asa ca nu încearcă sa o schimbi,nu o judeca si nu aştepta de la ea mai mult decat îţi poate oferi.
Zambeste cand ea te face fericit,spune-i cand te supără si du-i dorul atunci cand e departe de tine!

Timpul prezentului.

Some content on this page was disabled on 17 February 2016 as a result of a DMCA takedown notice from Sandu Anca-Ioana. You can learn more about the DMCA here:

https://en.support.wordpress.com/copyright-and-the-dmca/

Iubim?

Iubim? De multe ori, așa spunem. Spunem “te iubesc” până când devine obișnuință, apoi ne plângem că dragostea dispare. Dar știm noi, oare, ce este dragostea,  adică, dragostea adevărată? Pentru că ce simțim noi nu este nici pe departe dragoste adevărată. Simțim atracție chimică, simțim atașament, simțim o stare de bine atunci când ne aflam în preajma unei persoane. iar acest lucru ne face să credem că iubim acea persoană. Dar dragostea este veșnică, iar relațiile dintre oameni nu sunt. Fiind muritori, efemeri, până și dragostea devine efemeră. Ne naștem, trăim, simțim că iubim, și apoi murim. Iar dacă renaștem, poate nu mai iubim aceeași persoană. Până și preotul, în ceremonia de nuntă, spune : “Până când moartea vă va despărți!”. Deci dragostea veșnică nu există. De altfel, nici nu vom ști vreodată ce este dragostea, sau veșnicia. Suntem mult prea limitați pentru a înțelege astfel de lucruri mărețe.

Dacă nu pentru iubire, atunci pentru ce trăim? În fuga lor prin viață, oamenii caută întotdeauna un lucru: iubirea. Unii iubesc și nu sunt iubiți inapoi, alții sunt iubiți dar nu pot dărui aceeași dragoste, iar alții, cei mai fericiți, iubesc și sunt iubiți în egală măsură. Dragostea e singurul sentiment care te ridică și te coboară, care te face să te simți stăpânul lumii sau un nimeni. Și da, ea doare. Atunci când nu e reciprocă, doare și te macină puțin câte puțin. Și nu contează cât de mult ai fost rănit, cât de mult te-a durut. Continui să crezi și să speri. Chiar și persoanele care susțin că nu mai cred în iubire pentru că au fost dezamăgite de “n” ori, în adâncul sufletului, continuă să spere că într-o zi, le va ieși și lor în cale persoana care să le contrazică. Dar nu vor recunoaște asta. Niciodată. Pentru că nu vor să fie privite ca fiind slabe. Dar asta e o minciună… a iubi și a continua să crezi în iubire cu toate că ea te-a rănit de nenumărate ori nu înseamnă slăbiciune; înseamnă putere, înseamnă speranță. Și nu ar trebui să ne fie niciodată rușine că sperăm și visăm.

Niciodata…

“Prima dragoste nu moare niciodata”, o vorba veche spusa de batrani si transmisa pana in zilele noastre.

Cand erai cu el universul devenea deodata mic si se reducea doar la voi doi, la sarutarile fierbinti din miez de noapte, la ticaitul inimii care era pe cale sa sara din piept, la soaptele la ureche care te faceau sa zbori, la acele senzatii ciudate si neintelse in care simti cum fluturasii iti zboara prin tot corpul si iti pierzi controlul.

L-ai iubit nespus pentru lucruri simple, precum simpla existanta a sa, pentru ca era el si nu altul, pentru ca atunci cand te lua de mana va uneati intru totul si nimeni nu putea sa va desparta, pentru ca ai cunoscut adolescenta impreuna cu el, pentru ca facea orice pentru tine.

Si el te-a iubit la fel de mult cum l-ai iubit tu pe el.

Acum sunteti doar amici.E frumos sa ai un prieten adevarat langa tine, dar ti-e dor de el altfel.

Ti-e dor de tot si de toate doar atunci cand vorbiti.Atunci cand iti spune ca si lui ii e dor.Ti-e dor atunci cand simti ca el e singura persoana pe care vrei sa o imbratisezi.Ti-e dor de el atunci cand va priviti ore in sir si nu spuneti un cuvant, gandindu-va amandoi cat de dor va e unul de altu.

Va apuca dorul atunci cand vorbiti, cand radeti impreuna si va aduceti aminte cat de prostuti erati impreuna.Si cand ti-e dor il suni.Si el te suna cand ii e dor.

Un ghem se tese in tine cand il vezi sau cand ii auzi vocea.Acel ghem se tese si in el.Si simti cum se tese dorul in voi, cum va bantuie fiecare particica a corpului,cum va inunda mintea de amintiri si cum va fulgera sufletul si va face pe amandoi sa rostiti cuvintele acelea”mi-e dor de tine tare ” dar sa ramaneti incremeniti si neputinciosi in fata lui.Sa nu il puteti invinge niciodata,oricat de mult v-ati dori.

Pentru ca este dorul de el, dorul de voi, dorul de prima iubire care si-a lasat amprentele adanci in pardoseala moale a sufletului vostru.Amprente ale caror striatii se vor tocii in timp, dar locul pe care au fost va ramane vesnic marcat.

Si va place sa stati unul in bratele celuilat si sa nu spuneti nimic,doar ca sa mai omorati putin din acel dor.

Iar el nu ii va refuza niciodata imbratisarea sau sarutul dulce de noapte buna, la fel cum nici ea lui.

Nu vei uita…

Tu o sa imi uiti privirea, dar nu vei uita niciodata felul in care te-am privit.
Tu o sa imi uiti zambetul,dar nu vei uita niciodata ceea ce trezea el in tine.
Tu  o sa uiti tremurul vocii mele,dar nu vei putea uita ceea ce simteai atunci.
Tu o sa uiti ceea ce ai simtit pentru mine,dar nu vei putea niciodata uita ca nu ai mai simtit asa ceva pentru alta fata.
Tu o sa uiti caldura trupului meu,dar niciodata nu vei uita cat de tare te-am strans in brate.

 

 

Dor.

M-am gândit şi răzgândit de 

tine

Până mi s-au stricat tâmplele de 

tot

Îmi curg gândurile pe obraji,

pe şolduri,

pe călcâie

 

Tu nu ştii să-mi citeşti pielea

Eu nu ştiu să mă traduc

Ne înţelegem prin semne

Ca doi mimi care au venit pe lumea asta

În cutii separate

Ieşim pe fereastră să ne împuşcăm

Cu palmele făcute pistol

Și ochiul stâng închis

Pac pac pac!

DE CE NU MOARE CINEVA ODATĂ?

 

Nimeni nu mai înţelege nimic

Din toata povestea asta

Unde dansăm în ploaie

Să electrocutăm

Ultimele sentimente

Care mai fac scurtcircuite 

În noi.

 

Imagine

Previous Older Entries